Toamnă

 

În sufletul  pastel, e  ploaie și e nor

Și plâng copacii fără de veșminte;

Sunt mii de ochi de heruvimi ce mor

Și  se despart de ram, cuminte.

 

 

 

Acum sunt peste tot, meșter țesute,

Covoare galbene de ochi agonizând,

Ce ascund în ele viziuni  trecute

Și în pământ, speranțe renăscând.

 

 

 

Din  ochii  morți, târziu o să răsară

Săgeți,  ce-or să despartă  nori,

Și-or să aducă  rațiuni de vară

Și  în pastel, lumină și culori.