Lună: septembrie 2013
Toamnă
În sufletul pastel, e ploaie și e nor
Și plâng copacii fără de veșminte;
Sunt mii de ochi de heruvimi ce mor
Și se despart de ram, cuminte.
Acum sunt peste tot, meșter țesute,
Covoare galbene de ochi agonizând,
Ce ascund în ele viziuni trecute
Și în pământ, speranțe renăscând.
Din ochii morți, târziu o să răsară
Săgeți, ce-or să despartă nori,
Și-or să aducă rațiuni de vară
Și în pastel, lumină și culori.
Picioare
Stupid alunecam;
Mi-am pus gândirea în picioare,
Căci cap nu mai aveam,
Îl rătăcisem în sertare.
Ba cred că nu aveam nimic,
Ci doar două picioare,
Ce alergau, alunecând un pic,
Când înscenam o îndreptare.
Și când era să pierd stupid
Perechea bună de picioare,
M-am regasit cam insipid,
Departe, afara de cărare.
Atunci cu cap împrumutat
De la un soclu cu picioare,
M-am așezat ca împărat,
La mine în sertare.