Metanoia

Să-mi iau oglinzile negre ale lumii,
Să mi le prefac în cochilii, 
memorii de nautiluși, gravurile naturii pe silueta timpului,
Să mi le preschimb în aburi de răsărit incandescent,
gnozele unui univers primar,
Așa, ca să îmi rămână doar Piatra Unghiulară 
și orbite strălucitoare – matrița veșniciei,
Apoi voi turna în ea lavă străvezie, icoane de pulsiuni cerești,
iubirea mea pentru Iubirea Lui.