E Paște în frunza verde de salcâm Și în raiul de otavă din livadă, E parcă poartă spre un alt tărâm Spre vis adânc, o îmbietoare nadă. Visez ca mă adap molcom cu soare, Prin mii de ochi verzui ce-l sorb de viu - Sunt un salcâm ce frunza-și înfioare Șoptindu-și cântu’ -n crângul străveziu. E Liturghia Învierii în Biserica naturii, Triluri și foșnete și coruri de bondari, Coslujitor e vântul pe soleele pădurii Și pe altare albe de nori mici și rari. Și parcă liturghia urcă, se întinde, Purtată peste tot de aripă de vânt; E cânt de dragoste solar ce prinde Făptură, Creator, în heruvicul sfânt. Visez că mă îmbăt cu raze sfinte, Prin mii de ochi ce sorb mereu iubire - Sunt heruvim cântând cu înaltă minte Solfegiu nesfârșit și mai presus de fire. Visez că nu visez și totul se întâmplă, Că-n mii de ochi de om se ascund comori De licăriri pascale înstelând la tâmplă Seninul Învierii și doxologii de flori. E Paște în ochiul verde de salcâm, Ce soarbe încet dulceața cea solară; E Paște jos, în noi , pe acest tărâm Și sus - Lumina Lui - eternă primavară.