Miruri

Mijeste o rază după dealul mare,
Alunecând spre ochi înrourați de dor,
Dar prea devreme-i pentru soare,
Ca să înceapă zi în calea lor.

Și cum mergeau cu mir să ungă,
Din ochii lor a coborât acea lumină,
Spre inimi, gata să străpungă,
Zăgazul viu al vasului de tină.

Fiorul a cuprins și mâinile ce-aveau
Cinstitul mir, dar, neștiut și ascuns,
E un mir mai fin, ce în duh purtau
Pentru Hristosul dinainte Uns.

Acesta nu e aroma cea din vas,
Ci dorul sfâșiat, născut în lacrimi,
Ce îl păstrau nerisipit în glas,
Când și-aminteau de El, în Patimi.

În acea zi, din două sfinte miruri,
Doar unul, dar, în taină, s-a adus,
Purtat pe rând, în două șiruri:
De Sfintele femei, de îngerii de sus.

Izvor

Pâlpâie încet un izvoraș tăcut,
Firicel se face, se adună
De nicăieri apare lent și mut
În setea lumii, ca arvună.

 

Deși firav, puteri grozave poartă,
Căci fiecare argintie picătură,
Ce atinge abia, natura moartă,
Dă viul ei, prin taina-i pură.

 

Cum curge lin, cu măiestrie,
Pe lângă stânca-i născătoare,
E ca și cum în sihăstrie,
Lumina Lui Hristos răsare.

 

Cu dar de curățire înzestrat,
Când tot ce atinge, spală,
E ca și cum, prin har, neîncetat,
Ne vindecăm de rău și boală.

 

Făptura s-o adape, e în stare,
Să-i potolească setea milenară,
Cu Sfântul Duh e asemănare,
Când sufletul uscat îl înfioară.

 

Răcoare din limpezimi aduce,
În viul aflat sub așternut solar,
Tot astfel nouă, Sfânta Cruce,
Izvor de rai ne e curat și clar.

 

Încet și lin săpând prin tină,
Cărare spre vale și-a lucrat,
La fel, în sinele ce-și știe vină,
Strabată cerul, fie, neîncetat!

Întrebări

Ce s-a întâmplat cu omul
Ce a găsit comoara de mult preţ
În ţarina sub care Domnul
A ascuns-o de ochiul îndrăzneț?

 

Dar cu neguţătorul ce-a aflat mirat
Demult, odată, mărgăritar neasemuit,
Ori cu femeia al cărei de suflet aluat
În trei măsuri a tot crescut și a dospit?

 

Mă întreb de cele cinci fecioare
Ce n-au fost făr’ de minte
Ci au avut lumină-n inimioare
Și candele aprinse înainte.

 

Ba și de bunul, smeritul slujitor
Care-a ştiut cu sârg să înmulțească
Cei cinci talanţi daţi pentru spor,
Făcând averea stăpânului să crească?

 

Ce s-a întâmplat cu aceştia toţi,
Ce a fost a lor bună răsplată,
Sunt ei Împărației cu năvală hoți?
E o întrebare clară, fără pată.