După Iisus tânjesc mereu în vers ,
Ca un prunc după sânul de mamă,
Ce-i pare singurul, dulce univers,
Ce tainic îl atrage, îl cheamă.
Prin El îmi trăiesc viața firească,
Ca un prunc la pieptul de mamă,
Ce vrea să sugă, să gângurească,
Și apoi cu pace lin să adoarmă.
La El strig, pentru orice durere,
Ca un prunc după mâna de mamă,
Ce știe doar că întâi e a cere,
Cu plânset și țipăt și larmă,
În El mi-am pus nădejdile toate,
Ca un prunc în inima de mamă,
Ce crede că ea orice le poate,
Fară să aibă îndoială și teamă.
La El vreau să fiu, la Iisus,
Ca un prunc pe brațul de mamă,
Ce simte că acolo e binele pus,
Și dragostea neoprită de-o vamă.
CIORNELE LUI MIHAI 