Absurd

„Vreau o minune” spune cineva;
Un leitmotiv, refren  de mucava,

La fel ca spațiul unui punct,
Absurdul unui gând mărunt;

E o minune însă să existi
În ochii cei închiși și  triști,

Când ei nu văd decât apus,
Când orice vorbă s-a mai spus,

Apus de ego ori apus de lume,
Ori chiar apusul unui nume;

Absurdul și perigeul  unui punct
Pe verticala unui gând mărunt,

Căci orice  al tău mic apus
E începutul unui răsărit de sus.