Îndemn

Urechile-ţi deschide şi le fă pâlnii,

Prin care cuvântul curs din abside,

Îl soarbe; iar din degetele mâinii,

Fă-ţi  peste trup,  sfioase ripide.

 

 

Ochii, ferestre murdare de tină,

Ţi-i fă oglinzi de blânde icoane,

Din care dulcea, dorita Lumină,

Curge  în ceas de Sfinte Canoane.

 

 

Mintea, din valurile lumii o întoarce,

Adu-o grabnic în tărâmul de sus,

De gânduri, acum, cu putere o stoarce,

Şi ca de Florii, o fă aşternut Lui Iisus.

 

 

Cu lacrimi, unge-ţi ruginite zăvoare,

Ce ţin uşa închisă, strâns ferecată,

Şi primeşte ‘nlăuntru divina licoare,

Ce pururea şterge rugină şi pată.

 

 

Căci iată, acolo Domnul aşteaptă,

La uşa colibei, la inimă în prag.

Bate şi bate! Iar a ta singură faptă,

E să-I deschizi ca să intre. Cu drag!