Nou început

Când Cerul a coborât atât de jos,

Că-L atingeai de poala hainei,

Ce-n noaptea minții ,luminos

Har dăruia în umbra tainei;

 

 

 

Când răbdarea cea din veac

A primit cununa de făgăduință,

Prin care găsit-a omul leac,

La rana cruntă din a sa ființă;

 

 

 

Când se împleteau în cirte și silabe

Și se adunau în evanghelii sfinte,

Ca arme tari la inimile slabe,

Pururi nepieritoarele cuvinte;

 

 

 

A fost minunea de iubire,

Ca Fiu de Dumnezeu să înoiască,

Prin Moarte, dar de nemurire,

Prin Înviere, viață omenească.